A primary verb (used as an alternate of esthio in certain tenses); to eat (literally or figuratively) -- eat, meat.
see GREEK esthio
ἔφαγεν (ephagen) − 5 Occurrences
ἐφάγετε (ephagete) − 1 Occurrence
ἐφάγομεν (ephagomen) − 2 Occurrences
φάγε (phage) − 4 Occurrences
φαγεῖν (phagein) − 34 Occurrences
φάγεσαι (phagesai) − 1 Occurrence
φάγεται (phagetai) − 2 Occurrences
φάγετε (phagete) − 1 Occurrence
φάγῃ (phagē) − 4 Occurrences
φάγῃς (phagēs) − 1 Occurrence
φάγητε (phagēte) − 5 Occurrences
φάγοι (phagoi) − 1 Occurrence
φάγονται (phagontai) − 1 Occurrence
φαγόντες (phagontes) − 2 Occurrences
φάγω (phagō) − 5 Occurrences
φάγωμεν (phagōmen) − 5 Occurrences
φάγωσιν (phagōsin) − 6 Occurrences